Ce legătură au politica, frica de viitor și mâncatul compulsiv – explicat pe bază de neuroștiință și realitate românească

În perioadele de instabilitate – politică, economică, socială – creierul uman intră într-o stare de hipervigilență. Sistemul nervos percepe că „nu ești în siguranță”. Iar mintea încearcă, cu ce poate, să creeze o formă de control sau alinare.

Unul dintre cele mai rapide mecanisme pe care le avem la îndemână este... mâncarea.

În ultimele luni, tot mai multe femei îmi spun:

„Nu știu ce se întâmplă cu mine. Mănânc compulsiv, deși nu îmi era foame. Sunt neliniștită, obosită și parcă nu mai pot să gândesc limpede.” - Și adevărul e că DA, se întâmplă ceva dar NU cu tine, ci cu contextul în care trăiești.

România, 2025. TVA-uri în creștere, scumpiri constante, haos politic, disponibilizări, frică de război la graniță, instabilitate economică, știri negative în buclă. Totul în jur transmite un singur mesaj subtil:

„Nu ești în siguranță. Totul e imprevizibil. Nu ai control.”

Și atunci, creierul tău face exact ce a fost programat biologic să facă:
Activează modul supraviețuire.

🔍 Ce este Teoria Managementul Terorii (Terror Management Theory)?

Conceptul de „Terror Management Theory” a fost formulat de psihologii Jeff Greenberg, Sheldon Solomon și Tom Pyszczynski, inspirându-se din ideile lui Ernest Becker, autorul cărții The Denial of Death.

Teoria lor susține că multe dintre comportamentele noastre – inclusiv mâncatul emoțional, mâncatul compulsiv, evitarea disconfortului și nevoia de validare – sunt declanșate inconștient atunci când ne este activată sau reactivată frica de moarte sau pierdere.

Această teorie psihologică care în prezent este susținută de sute de studii, spune clar:

De fiecare dată când ni se amintește că viața este fragilă, nesigură sau limitată, creierul intră într-o stare de panică existențială.

Această panică nu este întotdeauna conștientă. De multe ori, apare în următoarele forme:

• Te trezești obosită, cu o stare vagă de neliniște, chiar dacă ai dormit 7–8 ore.
  → Corpul tău a fost subtil în alertă toată noaptea. Chiar și în somn, sistemul tău nervos a „vegheat” pe pilot automat, pregătit pentru ce e mai rău.

• Simți o agitație interioară
  → Asta e anxietatea de fundal. Nu e panică vizibilă, dar e o tensiune care te ține în alertă

• Deschizi frigiderul deși nu îți e foame. Mănânci repede, cu mintea goală, pe pilot automat.
  → Nu e poftă. E o formă de reglare nervoasă. Mâncarea îți oferă pentru câteva minute senzația de siguranță și control.

• Simți că te enervează totul – de la felul în care se uită o vânzătoare până la cum mestecă partenerul tău
  → Nu ești „rea” sau „nervoasă din fire”. Sistemul tău nervos e suprastimulat și nu mai are capacitate de reglare.

• Te izolezi social, nu mai vrei conversații.
  → E protecție. Când creierul simte pericol, relațiile nu mai sunt o prioritate. 

• Seara îți vine să mănânci orice – dulce, sărat, crocant – și nu te mai poți opri.
  → Toată energia psihică consumată peste zi în „a te ține pe linia de plutire” izbucnește când mintea conștientă obosește. Atunci subconștientul cere ceva, orice, care să oprească disconfortul care rulează pe fundal.

• Nu mai poți dormi profund, odihnitor sau adormi greu, deși ești epuizată.
  → Paradoxul e real. Când sistemul nervos nu se simte în siguranță, corpul nu își permite să „se predea” somnului sau nu se ”predă” pe deplin.

• Te simți „împrăștiată” – începi lucruri și nu le termini, nu te poți concentra mult, voința ține mult mai puțin decât odinioară.
  → Nu e lipsă de disciplină. E suprasolicitare neuronală.

  Creierul tău prioritizează scanarea pericolului, pregătirea în caz de, anticiparea de scenarii negative, monitorizarea situației actuale, menținerea unui control artificial și căutarea unei ieșiri rapide din disconfort – adesea prin mâncare, scrolling sau stimuli rapizi.

• Ai tensiune fizică în umeri, gât sau piept, uneori fără să îți dai seama.
  → Corpul tău se „pregătește de luptă” subconștient. Respiri superficial, stai încordată, fără motiv aparent.

Și exact în acel moment, apar:

• poftele de dulce și de alimente hiperpalatabile ("Hiperpalatabile" se referă la alimente care sunt concepute pentru a fi extrem de plăcute la gust, adesea prin combinații de grăsimi, zaharuri, sodiu și carbohidrați)

• compulsia de a ronțăi

• mâncatul „fără motiv” – care nu are nimic de-a face cu foamea reală

⚠️ Ce face sistemul tău nervos în vremuri instabile?

Când citești zilnic despre taxe crescute, locuri de muncă pierdute, potențial conflict armat, taxe peste taxe, sistemul tău nervos nu poate rămâne într-o stare calmă.
Se activează și apare tensiune musculară, digestie afectată, creștere a cortizolului și... un impuls:

„Trebuie să fac ceva. Nu mai suport starea asta.”

Pentru majoritatea oamenilor, acel „ceva” devine mâncarea.
Pentru alții – fumatul, cumpărăturile compulsive, scrolling-ul fără oprire.

Toate sunt mecanisme de reglare de urgență. Nu sunt semne de slăbiciune, lipsă de voință. Sunt semnale că sistemul nervos e suprastimulat.

Dopamina și serotonina (neurotransmițători ai echilibrului) scad în acest mediu.
Iar corpul caută ce știe că le poate stimula rapid: zahăr, carbohidrați rapizi, mâncare reconfortantă.

🧭 Ce e de făcut?

Nu poți controla politica, inflația, taxele, ce e dincolo de graniță, sau ce apare pe ecranul știrilor.

Dar poți să iei înapoi controlul asupra ta.

✔️ Limitează expunerea la surse care te țin într-o stare de frică (ca formă de auto-protecție psihologică și emoțională)
✔️ Prioritizează somnul – e cheia reglării hormonale și a echilibrului emoțional mai ales în astfel de vremuri de incertitudine și dinamism
✔️ Învață să recunoști ce fel de foame simți cu adevărat (nu e întotdeauna despre mâncare)
✔️ Așază-ți corpul în stări de siguranță – cu respirație, ritm lent, prezență
✔️ Înconjoară-te de oameni echilibrați care discută subiecte plăcute, relaxante, care te încarcă

Concluzie

Dacă ai ajuns până aici, probabil ai înțeles deja că mâncatul compulsiv, poftele inexplicabile, mâncatul pe ascuns sau pe fond emoțional nu sunt „slăbiciuni”.
Sunt reacții firești ale unui sistem suprasolicitat, care încearcă să găsească o formă de reglare într-o lume tot mai imprevizibilă.

Realitatea e că nimeni nu se poate regla doar prin voință, când sistemul nervos nu se simte în siguranță.

Și tocmai de aceea, dacă simți că ai nevoie de altceva – o abordare blândă, bazată pe neuroștiință, psihologie combinată cu nutriția te invit să explorezi această direcție alături de mine.

📌 Pe butonul de mai jos găsești detaliile despre programul de 14 zile: